Constelatie de sentimente

Ii place sa citeasca. A citit carti, nu multe. Ii place sa vada filme, seriale, sa se piarda in povestile imaginatiei ei. Crede cu stupoare ca toate se intampla cu un scop si ca nimic nu este intamplator, ca toate persoanele pe care le-a intalnit, aveau un rol mai mic sau mai mare, in viata ei. Invata din orice lucru mic cate o lectie. Ii place sa fie atenta la detalii, sa studieze, dar sa nu analizeze prea mult.

In trecut analiza tot, toate intamplarile, toate sentimentele si a realizat ca daca analizezi prea mult risti sa deviezi de la subiectul la care te gandeai de la inceput, risti sa te pierzi in toate detaliile acelea minore. Si nu isi dorea sa se piarda, deloc. Ii placea sa creada ca este stapana pe ea, pe situatii, pe fiecare lucu pe care il facea.
Asa ca intr-o zi a luat hotararea pe care ar fi vrut sa o ia de mult dar nu se simtea pregatita.

S-a oprit din a analiza, din a despica firul in patru, din a face o intreaga poveste dintr-un gest minor. In general, noi, femeile avem tendinta de a exagera, de a face dintr-un compliment simplu o intreaga constelatie de sentimente si emotii. 

Si da, stim ca ne iluzionam, stim ca exageram, dar cu toate astea o facem in continuare. De ce? Pentru ca ne place, pentru ca ne ofera mai multa incredere in propria persoana, dar oricat de mult ne place, oricat de mult ii place, s-a oprit din a se mai iluziona. Iluziile, la fel ca visele imposibile nu fac decat sa iti hraneasca speranta ca intr-un final ajungi sa fii dezamagit. Stia asta, asa ca s-a oprit din a se iluziona, s-a oprit din a visa la lucruri imposibile. 

 *Cu 3 ani in urma, la un majorat. A remarcat un baiat. Nu stia ce sa faca, cum sa faca. El se uita la ea, ea se uita la el. Ea era timida si nu facea nimic, el probabil credea ca nu este interesata. Minutele treceau, ea se tot gandea ce sa faca, se gandea ca daca nu va face nimic se va intreba mereu "cum ar fi fost daca?".

O intrebare care pana atunci nu i-a adus decat multe regrete. Nu ii placeau regretele si intrebarile fara raspuns. Pierduta in ganduri, uitandu-se in jur, nu l-a mai vazut. A crezut ca a plecat. Dupa zece minute, el a revenit, ea s-a linistit si in momentul acela si-a promis un lucru: Sa isi traiasca viata fara regrete! Asa ca s-a dus la el, au schimbat cateva cuvinte, si-a dat seama ca nu era ce isi dorea ea si s-a bucurat. S-a bucurat pentru ca lamurise situatia.Pentru ca luase atitudine desi tremura din toate incheiturile. A fost o lectie pe care a invatat-o si pe care de atunci a aplicat-o mereu, pentru ca i-a placut sentimentul acela lipsit de regrete si de intrebari.*

Concluzia ei: Nu regreta niciodata nimic din ce faci, pentru ca la momentul acela ai simtit ca este cel mai potrivit lucru pentru tine.