Definitia fericirii?

   
    Atunci cand si-a simtit sufletul gol si-a dat seama ca acea persoana reprezenta totul pentru ea, ca ii condimenta viata si ii aducea un zambet pe buze indiferent care ar fi fost starea ei de spirit.
 A acceptat faptul ca nu mai este langa ea si ca acum este unul din ingerii lui Dumnezeu care o vegheaza mereu, dar nu poate accepta suferinta prin care a trecut, nu i se pare drept deloc, dar stie ca nu poate sa schimbe nimic.
 Avea planuri, multe planuri, planuri care se schimbau de pe o zi pe alta. Doar unul din acele planuri era singur: Undeva, candva isi dorea cu singuranta sa aiba o familie frumoasa nu foarte mare, 2 copii si un sot iubitor.      
Isi dorea enorm ca viitorii ei copii sa o iubeasca asa cum ea si-a iubit mama, sa le ofere educatia pe care ea la randul ei a primit-o si se mandreasca cu acelea fiinte care ii aduc fericirea asa cum a vazut in familia ei.
A invatat ca trebuie sa faci sacrificii in viata, asa cum a facut mama ei, dar cel mai important este ca acele sacrificii au fost facute pentru copii ei si acest lucru nu o sa il uite niciodata.Jumatate din drum l-a parcurs, acel viitor sot l-a gasit, iar acesta era unul din cele mai grele drumuri.Cu timpul isi va intemeia si acea familie la care viseaza, va fi acea mama iubitoare care sacrifica tot pentru persoanele dragi si care se va mandri cu copii ei mereu. 
Va fi acea leoaica care isi protejeaza puii asa cum a invatat ca trebuie sa fie. 
    Aceasta este definitia fericirii ei: Familia fericita si frumoasa pe care isi doreste din tot sufletul sa si-o intemeieze.

Constelatie de sentimente

Ii place sa citeasca. A citit carti, nu multe. Ii place sa vada filme, seriale, sa se piarda in povestile imaginatiei ei. Crede cu stupoare ca toate se intampla cu un scop si ca nimic nu este intamplator, ca toate persoanele pe care le-a intalnit, aveau un rol mai mic sau mai mare, in viata ei. Invata din orice lucru mic cate o lectie. Ii place sa fie atenta la detalii, sa studieze, dar sa nu analizeze prea mult.

In trecut analiza tot, toate intamplarile, toate sentimentele si a realizat ca daca analizezi prea mult risti sa deviezi de la subiectul la care te gandeai de la inceput, risti sa te pierzi in toate detaliile acelea minore. Si nu isi dorea sa se piarda, deloc. Ii placea sa creada ca este stapana pe ea, pe situatii, pe fiecare lucu pe care il facea.
Asa ca intr-o zi a luat hotararea pe care ar fi vrut sa o ia de mult dar nu se simtea pregatita.

S-a oprit din a analiza, din a despica firul in patru, din a face o intreaga poveste dintr-un gest minor. In general, noi, femeile avem tendinta de a exagera, de a face dintr-un compliment simplu o intreaga constelatie de sentimente si emotii. 

Si da, stim ca ne iluzionam, stim ca exageram, dar cu toate astea o facem in continuare. De ce? Pentru ca ne place, pentru ca ne ofera mai multa incredere in propria persoana, dar oricat de mult ne place, oricat de mult ii place, s-a oprit din a se mai iluziona. Iluziile, la fel ca visele imposibile nu fac decat sa iti hraneasca speranta ca intr-un final ajungi sa fii dezamagit. Stia asta, asa ca s-a oprit din a se iluziona, s-a oprit din a visa la lucruri imposibile. 

 *Cu 3 ani in urma, la un majorat. A remarcat un baiat. Nu stia ce sa faca, cum sa faca. El se uita la ea, ea se uita la el. Ea era timida si nu facea nimic, el probabil credea ca nu este interesata. Minutele treceau, ea se tot gandea ce sa faca, se gandea ca daca nu va face nimic se va intreba mereu "cum ar fi fost daca?".

O intrebare care pana atunci nu i-a adus decat multe regrete. Nu ii placeau regretele si intrebarile fara raspuns. Pierduta in ganduri, uitandu-se in jur, nu l-a mai vazut. A crezut ca a plecat. Dupa zece minute, el a revenit, ea s-a linistit si in momentul acela si-a promis un lucru: Sa isi traiasca viata fara regrete! Asa ca s-a dus la el, au schimbat cateva cuvinte, si-a dat seama ca nu era ce isi dorea ea si s-a bucurat. S-a bucurat pentru ca lamurise situatia.Pentru ca luase atitudine desi tremura din toate incheiturile. A fost o lectie pe care a invatat-o si pe care de atunci a aplicat-o mereu, pentru ca i-a placut sentimentul acela lipsit de regrete si de intrebari.*

Concluzia ei: Nu regreta niciodata nimic din ce faci, pentru ca la momentul acela ai simtit ca este cel mai potrivit lucru pentru tine.

Regrete nespuse

Acum statea si se gandea. Se tot intreba cand? Cand va veni si linistea ei, linistea pe care o astepta. Cand i se va linisti sufletul?

Se gandea la regrete.De ce? Nu stia. Pur si simplu ii invadau mintea si o faceau sa fie si mai nelinistita.Se gandea ca ar fi avut atat de multe sa ii spuna...

Familia ei era una mai speciala, ca sa nu spun ciudata. Nu isi spuneau cuvinte dulci si nici nu isi spuneau “Te iubesc” prea des, dar ei stiau ca se iubesc enorm. 

Isi amintea momentele cand se certa cu mama ei si zambea. Ciudat,nu? Zambea pentru ca acum toate acele motive pareau atat de neinsemnate si isi dorea ca acea amintire sa fie vie, sa ajunga cumva, din nou in mijlocul acelei discutii si sa nu mai tipe la ea, ci sa o imbratiseze strans sa planga pana cand rasuflarea ei se transforma in suspine zgomotoase si sa ii spuna printre lacrimi ca o iubeste, ca regreta toate momentele cand a suparat-o, cand poate a ranit-o fara sa vrea si ca vrea doar sa mai stea in bratele ei 5 minute.
Uneori, chiar si o dorinta atat de mica si poate neinsemnata pentru unii, este atat de imposibil de realizat dar inseamna atat de mult pentru altii.

Statea si se gandea cat de cumplit este sa vrei sa mai faci ceva si sa nu poti. Cat de frustrant este cand te gandesti ca ai fi putut sa faci totul diferit dar nu ai facut-o.

Nu ai facut-o, nu a facut-o si o macina. Incearca de nenumarate ori sa se impace cu ideea asta dar nu putea. Stia ca o mananca de vie, dar nu putea sa schimbe nimic.

Singurul lucru pe care il mai poate face este sa nu se mai gandeasca la asta, sa ignore toate regretele care ii invadeaza mintea, sufletul si trupul si sa mearga mai departe. 

Da, se mintea singura si stia asta. Nu o sa poata sa mearga mai departe niciodata, nu o sa i se vindece suflatul niciodata, nu o sa mai fie la fel niciodata. 

Ganduri nespuse

Avea familia perfecta. O mama iubitoare care stia ca ar fi facut orice pentru ea, un tata inteligent care ii dadea sfaturi bune, o sora pe care o iubea enorm. 
Dar totul s-a schimbat, sase luni a stat intr-un stres continuu, intr-o teroare, traia un cosmar. Sase luni care au schimbat-o, au facut-o sa realizeze anumite lucruri.
Da, ii este cumplit de greu fara ea, isi doreste sa planga, sa se descarce, dar nu o face. Nu o face pentru ca lacrimile o fac sa se simta vulnerabila si ea nu are nevoie de asta acum. Vrea, crede si simte ca trebuie sa fie puternica.
Nu, nu era bogata, dar nici saraca. Era o fata simpla, modesta, care se bucura de detaliile mici ale vietii. Privitul stelelor seara o faceau sa simta de parca universul era doar al ei, de parca fiecare stea pe care o vedea era o mica raza de fericire.Se bucura de prima raza de soare care topea zapada, de primele flori, de prima ploaie de vara. Iubea lucrurile noi, necunoscutul o incita, misterul o indemna sa afle mai mult.
Traia intens, cu pasiune fiecare moment al vietii ei. Pentru ca invatase ceva de la viata, invatase ca trebuie sa se bucure cat mai mult de toate momentele care stia ca ii aduc macar un zambet micut in coltul gurii.
“Viata este grea, este urata!” Ii spuneau multi. A aflat asta pe propria piele, dar nu e doar atat. Are si partile ei bune, pe care nu toata lumea le vede. Ajunsese la concluzia ca oamenii se lasa condusi atat de mult de tristete si de grijile pe care le au incat ajung sa ignore si lucrurile frumoase pe care ti le ofera aceasta.
Se bucura de momentele frumoase, acorda atentie si grijilor bineinteles, se gandea la viitorul ei, stia ce are de facut. O incuraja mereu el. Acel el pe care toate femeile si-l doresc, il au, dar poate nu il pretuiesc indeajuns, acel el care iti da incredere in tine, care iti lumineaza ziua cand iti spune ca este mandru de tine si de deciziile pe care le iei. Acel el care pentru ea insemna enorm. Acel el era chiar tatal ei.
Bineinteles, ca orice fata spera sa intalneasca pe cineva. Nu, nu visa la printul pe cal alb pe care il asteapta toate, pentru ca nu exista asa ceva. Visa la persoana perfecta pentru ea, care sa o completeze, care sa o faca sa rada, cu care sa se bucure de acele detalii care pentru ea contau atat de mult.
De un lucru este sigura, nu este bine, dar va fi. Timpul, doar el o sa ii inchida ranile, o sa ii deschida orizonturi, iar ea trebuie sa ia deciziile, trebuie sa munceasca pentru a avea ce isi doreste, a invatat ca pentru a avea ce iti doresti trebuie sa lupti!